În perioada 25 iulie – 6 august 1996, doisprezece tineri din România, Palestina, Franţa, Albania, Rusia, Polonia, Republica Moldova, au participat la o tabără ortodox-ecologică în Sfântul Munte Athos din Grecia, organizată de Syndesmos, Organizaţia Mondială a Tineretului Ortodox. Preşedintele organizaţiei este domnul Dimitri Oikonomou. Au participat şi doi reprezentanţi ai Asociaţiei pentru Isihasm din Sibiu.
Sfântul Munte este cel mai important locaş al monahismului ortodox, de peste 1000 de ani. Cetate a Creştinismului, impresionează prin pacea părinţilor nevoitori, angajaţi într-un adânc progres spiritual, prin slujbele bisericeşti, prin tradiţia monahală, prin sfinte moaşte, icoane istorice şi făcătoare de minuni, prin arhitectura şi frescele lavrelor, şi nu în ultimul rând, prin bibliotecile şi documentele păstrate aici.
Am petrecut şapte zile la Sfânta Mănăstire Iviru, una din cele mai de seamă lavre athonite, locaş cu hramul Adormirea Maicii Domnului. Mănăstirea a fost întemeiată în anul 980 de Ioan Iviritul, originar din Iviria-Caucaz, şi aici se află celebra icoană a Maicii Domnului – Portăriţa, considerată a fi cea mai importantă icoană făcătoare de minuni a Ortodoxiei. Totodată, am vizitat câteva din mănăstirile din partea de nord-est a peninsulei: Stavronikita, Pantocrator, Karakalou, Philotheu.
Stareţul mănăstirii Iviru, Părintele Vasilios elaborează opere de teologie vie, trăită, teologie modelatoare de conştiinţe creştine. Nici nu putem aprecia cât de binefăcătoare a fost întâlnirea şi convorbirea cu sfinţia sa. Am desprins din sfatul părintelui câteva îndemnuri:
„Trebuie să îndepărtăm nu numai stratul de depuneri de pe vechile icoane, dar şi stratul de murdărie, de depuneri de pe noi. Fiecare dintre noi este o imagine a lui Dumnezeu, iar patimile sunt acea mizerie ce ne acoperă. Dacă trăim în asceză şi smerenie, reuşim să facem această îndepărtare, curăţire şi suntem gata să primim harul Sfântului Duh. Abia atunci putem înţelege ceea ce omul este în realitate, care este rostul său şi cum Biserica Ortodoxă este mama noastră. Abia atunci putem pricepe care sunt obligaţiile noastre faţă de toţi credincioşii ortodocşi şi, nu în ultimul rând, faţă de lumea întreagă.
Fiecare credincios creştin nu este o parte a unei biserici mai mari, ci după cum spune Sfântul Maxim Mărturisitorul, fiecare dintre noi este o biserică în miniatură. Fiecare din noi are în el tot misterul Bisericii. Liniştea, isihia, poate poate fi identificată cu o activitate intensă, de aceea, după cum spune Filocalia, monahul este cel care dăruieşte totul, în acelaşi timp, combină totul în interiorul său. În Sfântul Munte s-a păstrat inima spiritualităţii ortodoxe cu toate influenţele care au venit din interior. Influenţele apusene au acoperit ca un praf teologia, iconografia, muzica bizantină, iar acum încercăm să îndepărtăm acest praf”.
De la Mănăstirea Iviru am plecat pe Marea Egee, spre Mănăstirea Vatopedu, unde am rămas două zile. Părintele Grigorie, ghidul nostru, ne-a prezentat mănăstirea, cunoscută a fi cea mai întinsă din Grecia:
„Mănăstirea Vatopedu a dat Bisericii 43 de sfinţi, care sunt în calendar. Printre cei binecunoscuţi sunt: Sfântul Grigorie Palama, care a devenit aici călugăr; părintele lui spiritual, Sfântul Nicodim; Sfântul Sava al Serbiei, sosit aici împreună cu tatăl său, Sfântul Simion, care a întemeiat mănăstirea Hilandar; Sfântul Maxim Grecul care a plecat în Rusia; stareţul Eftimie, care împreună cu alţi doisprezece călugări, a fost spânzurat fiindcă s-a opus unirii cu Biserica Romano-Catolică în 1274”.
Aici se păstrează capul Sfântului Ioan Gură de Aur, precum şi şapte icoane făcătoare de minuni ale Maicii Domnului. Una din icoane, ce aparţinuse unui monah, acum vindecă de cancer. Au fost trimise mai multe reproduceri ale icoanei în Rusia, şi după un timp s-au primit scrisori ce relatau vindecarea unor copii de boala cancerului. Oamenii au văzut de multe ori lumini ce veneau de la icoană spre pieptul copiilor, lucru ce semnifica binecuvântarea şi vindecarea lor de către Maica Domnului. Ne-au scris şi despre un copil de 12 ani, care a murit şi care după câteva ore a revenit la viaţă fiindcă o lumină a trecut de la icoana Maicii Domnului Pantanassa la corpul său neînsufleţit. Din cauza acestor multe minuni, icoana Maicii Domnului Pantanassa a devenit foarte cunoscută la Moscova. De aceea, acolo s-au tipărit peste 10000 copii ale acesteia. To acolo se construieşte acum un centru pentru copiii bolnavi de cancer, mulţi dintre ei fiind iradiaţi după Cernobîl. Acum doi ani au trimis chiar un pictor rus, care să copieze celebra icoană „binefăcătoare”.
Tot la Mănăstire Vatopedu se păstrează şi Brâul Maicii Domnului, singurul lucru sfânt rămas din viaţa ei pământească şi care continuă să facă minuni până în zilele noastre. Brâul ajută femeilor care nu pot avea copii şi vindecă de cancer. Bolnavilor li se trimite o bucată de pânză care a fost ţinută pe această podoabă sfântă. Biblioteca mănăstirii Vatopedu are în fondul său 2000 de documente turceşti, 13000 româneşti şi 300000 greceşti; de asemenea, deţine peste 40000 de cărţi vechi tipărite. În această mănăstire am participat la sărbătoarea Sfântului Ilie. După terminarea Sfintei Liturghii, în dangăt de clopote, stareţul, preotul şi monahii au scos icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului – Ktitorissa şi icoana Sfântului Ilie şi a avut loc o procesiune în jurul mănăstirii.
Ultimele două zile le-am petrecut la mănăstirea Simonos Petras, a cărei viaţă duhovnicească este renumită în întreaga lume. Aceasta îşi primeşte numele de la Cuviosul sihastru Simion, care a ctitorit un schit pe locul unde se află acum mănăstirea. Între cele mai importante moaşte sfinte la care ne-am închinat se află mâna Sfintei Maria Magdalena şi capul Sfîntului Gheorghe. Părintele Macarie ne-a prezentat aspecte din viaţa de azi a mănăstirii:
„În mănăstire sunt călugări de opt naţionalităţi din Africa de Sus, Franţa Canada, Germania, Olanda etc. N-a fost asta voia stareţului de a face o comunitate ecumenică, dar aşa s-a întâmplat. În trecut, aici au fost doar călugări din Asia Mică, astfel încât era imposibil pentru cei din Grecia continentală să se călugărească aici. Şi în mănăstirea Grigoriu au fost doar călugări originari din Peloponez.
Cu adevărat credem că Athosul este un Sfânt Munte. Pentru Biserica Ortodoxă este un factor de redescoperire a valorilor existenţiale ortodoxe, a esenţei, a identităţii ei, mai bine zis, identitate apropiată de experienţa ei de viaţă monahală”.
În 4 august am participat la sărbătoarea Sfintei Maria Magdalena, împreună cu alţi monahi şi psalţi veniţi de pe tot cuprinsul Sfântului Munte.
Sfântul Munte este un dar al lui Dumnezeu pentru întreaga Ortodoxie şi nu în ultimă instanţă pentru întreaga omenire – dar, ce trebuie, în primul rând, păstrat.
