Nous vous remercions de tout cœur pour l’envoi de votre livre sur sainte Marie Madeleine. Je souhaite qu’il ait un bon succès et profite à des nombreux chrétiens, en leur inspirant la foi et l’audace de la sainte, qui a bravé l’obscurité et les soldats romains, pour se rendre auprès du Christ. Et c’est grâce à cette audace qu’elle a pu devenir le premier témoin de la Résurrection.
Voilà un exemple pour de nombreux chrétiens qui sont tièdes et se contentent d’une piété conventionelle. Sainte Marie Madeleine, comme les autres Apôtres, nous appelles à l’audace de la foi et tout abandonner pour suivre le Christ.
George Căbaş a bătut cărările athonite de multe ori, cu mare folos duhovnicesc, izbutind să ia cuvânt ziditor de suflet de la mai mulţi părinţi aghioriţi. Unii din aceşti gheronda au plecat între timp la Domnul, iar aceasta sporeşte mult valoarea acestor cuvinte vii primite de George Căbaş, cuvinte care ar fi putut să nu fie niciodată aşternute pe hârtie spre folosul mai multora.
Războiul duhovnicesc de astăzi nu se duce doar cu Patericul egiptean pe noptieră, avem nevoie şi de multe răspunsuri concrete la problemele vremurilor noastre de la monahii aghioriți nevoitori care, deşi în trup fiind, caută să trăiască în chip îngeresc vremelnicia acestei vieţi. Cuvintele lor sunt născute în cuptorul unor vieţi trăite în pocăinţă, nu sunt păreri personale, aflate de prin ziare sau de pe internet. De aceea, veţi vedea, atunci când ei socotesc că nu au o vedere limpede asupra unor realităţi, unii părinţi nu se pronunţă.
Fără îndoială, interviul este un gen patristic (vezi Dialogurile Sfântului Ioan Cassian), motiv pentru care trebuie încurajat, susţinut şi dus mai departe. Fie ca izbânzile părinţilor aghioriţi să ne fie de folos. Cartea de faţă se citeşte rând cu rând, apoi în tihnă, „printre rânduri”, cu sfiala cu care fiul duhovniceasc aşteaptă cuvânt bun de la părintele său.
Pelerinul modern e unul cu bibliografia sub braţ, înarmat cu mijloacele care ar putea înregistra tot ce este mai interesant din cele văzute. Un astfel de pelerin este George Căbaş, autorul cărţii Întâlniri în Ţara Sfântă. Fiecare oprire este prilej să facă un excurs în istoria locului, să mediteze asupra a ceea ce s-a întâmplat acolo, dar nu aspectul documentar trece pe primul plan, deşi ocupă un loc important, ci reverberaţia duhovnicească a locurilor. În acest scop, lângă imaginea locurilor aşază „imaginea” unor nevoitori din acele locuri, oameni care pot depune mărturie, însăşi prezenţa lor acolo, uneori de o viaţă întreagă, fiind grăitoare.
George Căbaş realizează interviuri de bună calitate, care au darul de a da la o parte vălurile de pe ochii pelerinului pentru a descoperi miezul duhovnicesc fierbinte al locului.
Maria Magdalena, Glorie și defãimare pentru cel dintâi Hristos a înviat!, este o pledoarie pentru restabilirea și consolidarea adevãrului în ceea ce o privește pe Sf. Maria Magdalena, pentru dreapta credință, pentru eterna disponibilitate a sufletului omenesc de a primi revelația, de a nu rămâne sclav prejudecăților și adevãrurilor fabricate.
Pe câți va convinge aceastã pledoarie? N-aș putea spune. Pe mine m-a convins, motiv pentru care împărtășesc acest adevăr în aspirația justificată a comunicării și a cumenicării…
„În pelerinaj Dumnezeu şi omul se caută reciproc şi se întâlnesc în mod spontan şi misterios“, spune Prefericitul Părinte Patriarh Daniel, într-un studiu dedicat pelerinajului, acest „memorial-vizual al locurilor unde s-a arătat în lume iubirea şi lucrarea minunată a lui Dumne-zeu pentru oameni şi prin oameni“. Într-o asemenea realitate iniţiatică ne invită a fi căutători teologul George Căbaş, directorul Editurii Anastasis din Sibiu, prin cele două volume „Părinţi contemporani din Sfântul Munte“ şi „Întâlniri în Ţara Sfântă“, pe care ni le propune lecturii.
Rezultat al propriilor întâlniri „spontane şi misterioase“ cu Dumnezeu, lucrarea „Părinţi contemporani din Sfântul Munte Athos“, apărută în două volume la editura pomenită mai sus, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, aduce spre noi „mărturii care apar într-o lume care, prin purtarea ei, grăbeşte înfrângerea răului“ şi face să triumfe „veşnic Adevărul“, cum spune autorul în cuvântul de început al cărţii. Astfel devenim noi, deopotrivă cu cel ce o semnează, parte a tainei lui Hristos, căutători ai locurilor unde se arată în lume „iubirea şi lucrarea minunată a lui Dumnezeu“, cum spune Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.
Volumul adună între coperţile lui extraordinare mărturisiri de credinţă, prin vocea unor părinţi duhovniceşti, stareţi, ieromonahi şi monahi din Sfântul Munte, despre care Athosul însuşi mărturiseşte în tainica lui tăcere. Pe acest drum de răspuns la apelul lui Dumnezeu, pe care Avraam însuşi a pornit, părăsind Urul Caldeii, patria sa, şi plecând spre Canaan, ţara pe care i-o promite Acesta, au apucat şi foarte rar vorbitorii Părinţi ai Athosului. Cuvintele rostite de ei, tocmai pentru că sunt puţine, poartă în ele greutatea de piatră a înţelepciunii. Ne întâlnim cu ei (monahul Teoklitos de la Dionisiu, părintele Petroniu Tănase de la Prodromu, schimonahul Gherasim de la Colciu, arhimandritul Vasilios de la Iviru şi mulţi alţii) pe cărările Sfântului Munte, dar şi pe cele tainice, uneori verticale, alteori întortocheate, ale sufletului căutător al Împărăţiei lui Dumnezeu.
Cel de-al doilea volum, „Întâlniri în Ţara Sfântă“, „dă la o parte vălurile de pe ochii pelerinului pentru a descoperi miezul duhovnicesc, fierbinte al locului“, cum spune pr. prof. univ. dr. Ovidiu Moceanu, care îi semnează prefaţa.
De data aceasta, pelerinul căutător este purtat spre tărâmul sfânt al Luminii, de unde fiecare dintre cei care îi calcă ţărâna se întoarce acasă luminat. Întâlnirea domnului George Căbaş cu Ierusalimul este ca o inimă ce nu se mai cuprinde pe sine şi simte nevoia să se împartă cu lumea, cu cerul şi cu Chipul Mântuitorului Cel Înviat. Şi bucuria este cu atât mai mare cu cât părtaşi la acest festin împărătesc au fost de peste veacuri şi trăitori din neamul nostru, cărora, cu generozitate, autorul le închină volumul acesta. Scriere ce se doreşte şi „un îndemn pentru întărirea duhovnicească a cititorilor şi pentru întărirea vieţii în Hristos prin mărturisirea creştin-ortodoxă a Adevărului absolut“. Astfel, „Dumnezeu-Pelerinul în căutarea omului, şi omul-pelerin deplin îndreptat spre Dumnezeu se arată în taina lui Hristos“, cum spune Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.
Cartea lui George Căbaș este o plăcută surpriză, din mai multe puncte de vedere: aduce în atenția cititorului un chip îndrăgit din Noul Testament, femeia care a reușit, prin dragostea ei pentru Hristos, să se înalțe în cele mai luminoase înălțimi, spre Lumina Lui; cercetează cu acrivie exemplară o gamă complexă de aspecte ale imaginii ei în conștiința publică de-a lungul istoriei creștinismului; disociază cu înțelepciune între atitudini deseori contradictorii apărând imaginea de puritate a celei care a fost vestitoarea învierii Domnului.
Cartea ”Întâlniri în Țara Sfântă” se bucură de un ”înveliș” protector, cel al unei lumi încărcate de credință. Astfel fiind, lectura devine una preconcepută, cu trimitere la cărțile sfinte. Dar, desfăcând această folie de precauție, deschizând cartea, cu bucurie, ne întâmpină o multitudine de informații, de locuri, de figuri, așezate în pagină cu multă răbdare, cu pricepere și speranță că toate acestea vor fi de folos.
Cartea ”Întâlniri în Țara Sfântă” reprezintă, de asemenea, o frumoasă întâlnire literară, dintre acelea care zidesc.
Cartea dlui George Căbaș reprezintă o mărturie de credință cu multiple și solide dovezi de probitate științifică, documentație bogată, spirit polemic lăudabil și certe calități literare. Astfel că, întregul se citește cu nesaț, atrăgând prin eleganța confruntărilor, fermitatea afirmațiilor și seriozitatea documentației mereu la îndemâna lectorului, a cărui inteligență o incită și a cărui curiozitate o menține vie pe tot parcursul cărții.
Lucrarea aceasta restaurează un adevăr fundamental în doctrina creștină: dacă Preasfânta și Pururea Fecioară Maria, fiica lui Ioachim și a Anei, sfinți creștini și aceștia, a fost aleasă de Dumnezeu Tatăl ca vas al chenozei și întrupării Fiului Omului, Sfânta Maria Magdalena cea născută în Magdala Galileii a fost aleasă de Dumnezeu ca trâmbiță cu glas îngeresc a vestirii învierii Fiului Său. Stă scris: dacă prin femeie a venit ispita păcatului, prin femeie vine și mântuirea. După tradiție, datină și rânduială, acesta este rostul duhovnicesc al Mariei Magdalena: să fie primul glas de om ce rostește cel dintâi Hristos a înviat!
Scrierea unei hagiografii, cum este cea de față, este din capul locului o întreprindere îndrăzneață. George Căbaș, nu ezită să-și asume această îndrăzneală. Este deja un om „cu operă” în domeniu și, incontestabil, un cunoscător al culturii religioase, filosofice, istorice și literare.
Probabil, pe aceasta s-a bazat atunci când a scris excelenta lucrare Sfânta Maria Magdalena, apărută la Editura Anastasis din Sibiu, în anul 2020. Motivul pentru care autorul a întreprins acest demers este, cu siguranță, unul mai profund. Și cred că el pornește de la nestrămutata sa credință în adevărurile biblice, așa cum sunt ele înțelese și propovăduite de creștinismul răsăritean ortodox. Apoi, personajul biblic de care se ocupă este, probabil, unul dintre cele mai provocatoare și mai controversate din toată perioada scursă de la nașterea acestei religii.
George Căbaş a bătut cărările athonite de mulkte ori, cu mare folos duhovnicesc, izbutind să ia cuvânt ziditor de suflet de la ma mulţi părinţi aghioriţi. Cum a izbutit să „dezlege” limbile părinţilor prin întrebări foarte concrete, la obiect, este probabil un talent al său, ştiut fiind că nevoitorii aghioriţi caută mai degrabă tăcerea şi pacea lăuntrică şi cu anevoie primesc a da cuvânt de folos spre înregistrare şi publicare, socotindu-se neînsemnaţi şi primind gândul smerit că nu au nimic bun de transmis cuiva.
Experienţele părinţilor aghioriţi sunt esenţiale în ziua de azi, aflată în totală derută şi lipsită de repere. Avem nevoie să primim înlăuntrul nostru cugetul părinţilor şi să ne însusşim felul or de a vedea lumea, Realitatea şi îndeobşte, însăşi vieţuirea în Hristos. Simţim nevoia să vedem că Evanghelia se ia şi astăzi în serios şi că mai există cuvioşi care trăiesc aidoma celor pe care îi cinstim în Sinaxare. Astfel ne încredinţăm încă o dată că în Evanghelie avem Cuvânt viu care ne înviază.
Războiul duhovnicesc de astăzi nu se duce doar cu „Patericul egiptean” pe noptieră, avem nevoie de multe răspunsuri concrete la problemele vremurilor noastre de la monahii aghioriţi nevoitori care, deşi în trup fiind, caută să trăiască în chip îngeresc vremelnicia acestei vieţi. Cuvintelor lor sunt născute în cuptorul unor vieţitrăite în pocăinţă, nu suntpăreri personale, aflate de prin ziare sau de pe internet. De aceea, veţi vedea, atunci când ei socotesc că nu au vedere limpede asupra unor realităţi, unii părinţi nu se pronunţă.
Fără îndoială, interviul este un gen patristic, motiv pentru care trebuie încurajat, susţinut şi dus mai departe. Fie ca izbânzile părinţilor aghioriţi să ne fie de folos. Cartea de faţă se citeşte rând cu rând, apoi în tihnă, „printre rânduri”, cu sfială cu care fiul duhovnicesc aşteaptă cuvânt bun de la părintele său.
Este important amănuntul că mărturisirile părinților sunt „smerite și necăutate”, întrucât nu despre literaritate în sensul ancorării în criterii afiliate vreunui curent nici istoric, nici postmodern, nici strict experimental sub aspect estetic este vorba în dialogurile adunate de George Căbaș, textele fiind teleologic legate de un domeniu spiritual și profund filologic de care, vreme de peste 70 de ani, scrântirea comunistă prin interdicțiile și cenzura ei s-a îndepărtat. Or, în cele trei decenii de liberă exprimare pe care ne bucurăm să le consemnăm, nu s-a realizat deplin și profesionist la nivel academic românesc, re-legarea, re-conectarea filologiei cu morala creștină, cu începuturile ei firești, genetice, i.e. Cuvântul lui Dumnezeu – așa cum iese el din gura părinților Bisericii, «cuvântul ce exprimă adevărul», nu jumătățile de adevăr ci adevărul întreg, unul, de care s-a rupt și continuă cu penibilă mândrie prost înțeleasă, să sângereze: bătrâni cârcotași învechiți în zile rele, tineri mândri nevoie mare că au crescut atei… Cu ce drept ar fi respinse cărțile de învățătură duhovnicească de intelectuali subțiri care strâmbă din nas la auzul numelui lui Iisus cel Uns, Hristosul, curtați de o societate prostită atâta vreme, scindată atât de dramatic, împinsă pe același drum fără Dumnezeu, și acum? Să fie criteriul economic de vină? Greu de crezut, când poporul trage la moaște ca însetatul la apă. Cu certitudine volumul Pagini de Pateric Românesc de George Căbaș merită statutul de carte de ținut pe noptieră, lângă Biblie.
În „Sfânta Maria Magdalena, Glorie și Defăimare pentru cel dintâi Hristos a înviat“, George Căbaș aduce unele lămuriri viziunilor diferite, nu întotdeauna ducând la antagonism, dintre creștinismul răsăritean și cel apusean. Termenii glorie și defăimare, utilizați în titlu, pot duce cu gândul la extreme, de care autorul se ferește prudent, lăsând la latitudinea cititorului alegerea dintre opțiunile prezentate, fără a ezita totuși să evidențieze partizanatul autorului pentru creștinismul răsăritean, poziție firească pentru ortodoxia asumată a celui care a pornit pe urmele unor interpretări contemporane, încercând să le sistematizeze.
George Căbaș este împuternicit cu autoritatea celui care poartă în vistieria sa informații din domenii vaste, precum Teologia, Istoria, Geografia, Arheologia, Literatura, Arhitectura…, și la fel de bine echipat cu răbdare, meticulozitate, blândețe, amabilitate, calitați care i-au înlesnit comunicarea cu trăitori ai Locurilor respective și care, în general, sunt persoane retrase, discrete, care rar poartă discuții cu pelerinii.
Am apreciat ca un loc aparte în alcătuirea cărții (Întâlniri în Țara Sfântă), care stârnește emoție, încălzește sufletul până la lacrimi, îl ocupă întâlnirile anunțate chiar în titlul cărții, cu trăitorii Locurilor respective: …Au fost aleși unul și unul, după cum flerul autorului îl îndeamnă ca o chemare spre ei. De fapt sunt acele întâlniri de care toți avem parte în viața noastră, dar nu știm să le valorificăm. Iata el, George Căbaș, a primit darul de a nu rata acele rare ocazii, acele momente binecuvântate, care să îl implinească. Cine ia viața în serios, nu ratează asemenea întâlniri, dacă știe să asculte. Autorul are și acest mare dar!
Strădania, râvna, credința autorului, înmulțirea talantului – darul său literar dovedit, erudiția teologică (vezi și Bibliografia selectivă, pp. 374-376), bucuria și căldura mărturisirilor directe ori citate, îmbinate cu inspirat talent estetic, râvna lui în consemnarea comorilor de învățătură, date istorice, relicve sfinte și zidiri ale locurilor pe unde umblă și scrie reportaje ca pelerin însetat de îndemnurile duhovnicești ale slujitorilor creștini ai Locurilor Sfinte alcătuiesc, toate la un loc, o carte de Întâlniri în Țara Sfântă dăruite cititorilor, cum ar zice Gh. Barițiu, «pentru minte, inimă și literatură.
SOCIAL
