CĂRŢI

În istoria omenirii, pentru unii Maria Magdalena este Sfântă, pentru alţii o piatră de poticnire, pe care nu o pot ocoli ori face uitată, de aceea o prind în diverse circuite şi filiere, altele decât circuitul creştin. Chipul Sfintei Maria Magdalena este o piesă mult jucată şi intens disputată pe tabla de şah a istoriei. Un duel al tălmăcirilor şi răstălmăcirilor, al unor aşa zise codificări şi decodificări, la care sunt supuse simbolurile şi personajele religioase.

Indiferent de tradițiile existente, cel mai important este faptul că Maria Magdalena este prima persoană care L-a văzut pe Hristos Înviat. Pentru lumea de astăzi, ea este dovada autenticității Învierii trupești, ceea ce reprezintă fundamentul credinței noastre. Ea este prima dintre apostoli, apostolul apostolilor. Pentru noi, Sfânta Maria Magdalena, astăzi, în sens cu totul particular, nu e cum spune tradiţia occidentală, ca modelul penitenţei, ci dovada Învierii.

Autorul a avut acces pretutindeni pentru că s-a conformat cu uşurinţă legilor nescrise ale locurilor, din respect pentru vieţuitorii de acolo, cu discreţie, cu smerenie. Duhul locului impune singur, el însuşi, un răgaz, o discreţie, o decenţă … sau te copleşesc încât tăcerea se impune de la sine! El, autorul, a căutat, a tăcut şi a descoperit şi s-a folosit duhovniceşte de toate acestea.

Prezintă bisericile cu tot ce au ele mai semnificativ, cu date precise despre arhitectură, istorie, Sfinţii locurilor, minuni săvârşite, semnificaţia lor în corelaţie cu Vechiul Testament sau cu viaţa Domnului nostru Iisus Hristos, a sfinţilor din vremea Sa şi de mai apoi… Aşa încât simţi chemarea sfintei Biserici: Veniţi la mine, veniţi…, unde timpul, rugăciunile, cântările, tăcerea, capătă alte dimensiuni, mai înalte, mai profunde, dătătoare de PACEA care deşi nu se poate exprima în cuvinte, o cunoaşte cel care a fost pelerin Ţara Sfântă, sau cel care va deveni pelerin în Ţara Sfântă cu sufletul deschis pentru că tânjeşte, la fel ca autorul cărţii, să primească darurile pelerinului autentic.

Bucuria reuşitei unui pelerinaj, repere interesante despre obiceiuri, Locuri, evenimente, etc., petrecute în Ţara Sfântă le găsiţi cu siguranţă, în exces, cu darnicie şi dibacie prezentate de George Căbaş în minunata sa carte ÎNTÂLNIRI ÎN ŢARA SFÂNTĂ, care îţi dă un îndemn, dorinţa puternică, arzatoare să o iei din loc chiar înainte de sfârşitul lecturii! Ia-o din loc cu cartea  în bagaj, vei mai avea nevoie să o consulţi tot adesea!

Experienţele părinţilor aghioriti sunt esenţiale în ziua de azi, aflată în totală derută şi lipsită de repere. Avem nevoie să primim înlăuntrul nostru cugetul părinţilor şi să ne însuşim felul lor de a vedea lumea, realitatea şi, îndeobşte, însăşi vieţuirea în Hristos. Simţim nevoia să vedem că Evanghelia se ia şi astăzi în serios şi că mai există cuvioşi care trăiesc aidoma celor pe care îi cinstim în Sinaxare. Astfel ne încredinţăm încă o dată că în Evanghelie avem Cuvânt viu care ne înviază.

Războiul duhovnicesc de astăzi nu se duce doar cu Patericul egiptean pe noptieră, avem nevoie şi de multe răspunsuri concrete la problemele vremurilor noastre de la monahii aghioriți nevoitori care, deşi în trup fiind, caută să trăiască în chip îngeresc vremelnicia acestei vieţi. Cuvintele lor sunt născute în cuptorul unor vieţi trăite în pocăinţă, nu sunt păreri personale, aflate de prin ziare sau de pe internet. De aceea, veţi vedea, atunci când ei socotesc că nu au o vedere limpede asupra unor realităţi, unii părinţi nu se pronunţă.

Fără îndoială, interviul este un gen patristic (vezi Dialogurile Sfântului Ioan Cassian), motiv pentru care trebuie încurajat, susţinut şi dus mai departe. Fie ca izbânzile părinţilor aghioriţi să ne fie de folos. Cartea de faţă se citeşte rând cu rând, apoi în tihnă, „printre rânduri”, cu sfiala cu care fiul duhovniceasc aşteaptă cuvânt bun de la părintele său.