Editura Anastasis editează cărţi spre edificare spirituală şi este centrată pe punerea în valoare a mărturiei ortodoxe, tratând teme de interes pentru omul modern. Editura oferă cititorilor mărturii valoroase ale părinţilor contemporani şi aduce o contribuţie prin cărţi legate de spiritualitatea Ţării Sfinte şi a Sfântului Munte Athos. Cărţile apărute conduc la o lectură odihnitoare, păstrând mărturia legii strămoşeşti. Cel ce vrea să se mântuiască, cu întrebarea să călătorească: sunt cuvinte pline de Duh ale Părinţilor Bisericii noastre. Astfel puteţi călătorii pe la marii noştri duhovnici şi pe la părinţii sfinţi din Grecia şi Israel. Călătoria se va sfârşi în inima cititorului, care este omul însuşi. Este Calea inimii.
Sfânta Maria Magdalena:
glorie şi defăimare pentru cel dintâi Hristos a înviat!
Descoperiți în noua carte de la Editura Anastasis un chip îndrăgit din Noul Testament: femeia care a reușit, prin dragostea ei pentru Hristos, să se înalțe în cele mai luminoase înălțimi, spre Lumina Lui.
Volumul prezintă argumente ce susțin curăția și viața luminoasă a Sfintei Maria Magdalena: Tradiția slavă / Tradiții atonite / Mărturii ale autorilor antici – Tațian Sirianul – secolul al II-lea ș.a. / Tradiția sârbă / Tradiția românilor – vlahilor / Dovada prin omisiune în Canonul cel Mare – secolul al VII-lea / Tradiția apuseană în secolul al VII-lea.
O parte din constatările consemnate arată acțiuni de manipulare în scopul denigrării figurii Sfintei Maria Magdalena cea întocmai cu Apostolii: Curentul feminist consideră receptarea din Apus a Mariei Magdalena ca fiind opera unei recitiri masculine deformante / Exploatarea figurii Mariei Magdalena în sensul susținerii filozofiilor gnostice / Element al iconoclasmului modern / Pseudo-Magdalena – o operațiune de dezinformare / Un antiseminism subliminal / Afaceri rentabile / Încercarea de asociere cu zeița Artemis – Diana / Un ghid tendențios.
NOUTATE!
Pagini de Pateric românesc
Osteneala şi gândul Părintelui Ioanichie (Bălan) de la Mânăstirea Sihăstria au făcut şcoală în Biserica noastră. „Cu creionul şi caietul în mână, am cerut sfaturi şi am întreţinut convorbiri cu bunii noştri părinţi, atât pentru zidirea mea sufletească, cât şi pentru fraţii mei călugări şi credincioşi, pentru toţi cei ce-l iubesc pe Hristos, cunoscuţi şi necunoscuţi, de aproape şi de departe, care caută mântuirea sufletului şi doresc o călăuză bună în urcuşul lor duhovnicesc”, scria Părintele Ioanichie în introducerea la volumul al II-lea din „Convorbiri duhovniceşti”. Şi mai spunea Părintele: „Mereu stăruind şi întrebând, am adunat cuvânt cu cuvânt, pagină cu pagină, sfaturi duhovniceşti de la peste patruzeci de părinţi şi maici şi dascăli iscusiţi de teologie. Tot ce am adunat aici de la cei ce au acceptat să colaboreze am primit ca din mâna lui Dumnezeu…”
Întocmai la fel s-a alcătuit şi cartea de faţă, din darul duhovnicesc a douăzeci și doi de părinţi, maici şi dascăli ai Bisericii. Iar titlul ei aminteşte, pios şi cu drag de „Patericul Românesc”, alcătuit chiar de Părintele Ioanichie.
Întâlniri în Ţara Sfântă
Cartea ÎNTÂLNIRI ÎN ŢARA SFÂNTĂ ne conduce prin preajma locurilor consacrate de mai toate pelerinajele, dar ne prezintă tocmai acele vecinătăţi, proximităţi în care sunt comori, aparent eclipsate de obiectivele clasice, dar care de fapt le completează.
«Când strabaţi Samaria eşti copleşit de prezenţa Mântuitorului, Care înaintea noastră a păşit şi sfinţit aceste locuri. Ne amintim de întalnirea Sa cu femeia samariteancă: „dacă ai fi ştiut darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice: Dă-Mi să beau, tu ai fi cerut de la El, şi ţi-ar fi dat apa vie. … Femeia a zis către El: Doamne, dă-mi această apă ca să nu mai însetez…” (Ioan 4, 10; 15). … Pelerinul bea cu emoţie apa-aghiasmă din fântana lui Iacob, căci îi astâmpără setea şi foamea şi îl întăreşte ca o Sfânta Împărtaşanie. „Dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta în veac, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare spre viaţa veşnică” (Ioan 4, 14)».
Autorul a căutat şi a găsit aceste locuri fiind bun cunoscător al Vechiului şi al Noului Testament, fiind riguros documentat, despre aceste Locuri cu rezonanţă istorică şi duhovnicească, pe care altfel nu le poţi descoperi.
Părinţi contemporani din Sfântul Munte Athos – Volumul I
Sfântul Munte Athos este o peninsulă legată de Grecia continentală dinspre est, şi înconjurată de Marea Egee. Sfânta Tradiţie a Bisericii spune că pronia divină a rânduit ca Maica Domnului să meargă la Muntele Athos, unde erau multe temple păgâne. Când s-a apropiat cu corabia de ţărm, s-a întâmplat o minune: idolii au căzut şi s-au sfărâmat. Poporul a crezut în Dumnezeul Cel adevărat, s-a creştinat şi a părăsit acel loc, aici venind bărbaţi de pretutindeni ca să vieţuiască în curăţie, după modelul îngerilor.
Viaţa călugărească a luat aici fiinţă la început sub formă de sihăstrii şi de schituri; abia în secolul al IV-lea au apărut primele mănăstiri de obşte. Peste câteva secole, înălţimile Athosului erau populate de monahi doritori de viaţă duhovnicească aleasă. Fiind tot mai preţuită viaţa monahală de obşte, treptat apar marile mănăstiri, unde se retrag şi patriarhi, arhierei, împăraţi, boieri, Sfântul Munte devenind cel mai important locaş al monahismului ortodox.
Părinţi contemporani din Sfântul Munte Athos – Volumul II
Există în zilele noastre trei publicişti români care promovează constant milenara moştenire duhovnicească a Sfântului Munte Athos – Grădina Maicii Domnului. Unul dintre aceştia este George Căbaş, neobositul editor şi profesor sibian.
George Căbaş a bătut cărările athonite de multe ori, cu mare folos duhovnicesc, izbutind să ia cuvânt ziditor de suflet de la mai mulţi părinţi aghioriţi. Unii din aceşti gheronda au plecat între timp la Domnul, iar aceasta sporeşte mult valoarea acestor cuvinte vii primite de George Căbaş, cuvinte care ar fi putut să nu fie niciodată aşternute pe hârtie spre folosul mai multora.
Cum a izbutit să „dezlege” limbile părinţilor prin întrebări foarte concrete, la obiect, este probabil un talant al său, ştiut fiind că nevoitorii aghioriţi caută mai degrabă tăcerea şi pacea lăuntrică şi cu anevoie primesc a da cuvânt de folos spre înregistrare şi publicare, socotindu-se neînsemnaţi şi primind gândul smerit că nu au nimic bun de transmis cuiva.





